Am ales să deschidem anul aducând un omagiu Naturii și meditând la relația noastră cu această mamă-templu ce ne susține, cu generozitate debordantă, existențele frugale. Ne pune sub tălpi pământurile-i colorate din care să ne creștem hrana și leacurile. Ne dă piatra, lemnul, metalele și oxigenul. Ne umple de frumos. În schimbul darurilor ei, nimic nu cere! Când firul vieții își termină torsul, ne lasă să ne odihnim în pântecele ei. Și ne preface iar și iar, în apă, aer, hrană și pământ – Igne Natura Renovatur Integra – Vivat Natura!

Herbarium (lat.) (ro. IERBÁR): Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).

Privirea analitică a botanistului, interesat de toate aspectele morfologice ale plantei în contextul conservării sale în paginile unui ierbar, a fost împrumutată de artiștii care și-au asumat dificila misiune de a trata tema naturii în lucrările lor. Admirând și contemplând cu mirare spațiul înconjurător, aceștia au transpus sentimentul de sublim în creațiile lor, încercând să înțeleagă și să apropie o parte din obiectul fascinației lor. Fiecare artist propune un alt mod de a privi și înțelege natura.

Desenul, gravura și sculptura devin modalități de descriere analitică a obiectului studiat, în același timp fiind modulate de lirism și melancolie. Îndepărtându-se de clasicul peisaj, artiștii Andacs Robert, Ana Avram, Adrian Buda, Taisia Corbuț, Ema Moroșan, Adriana Mihaela Pop, Ilyés Réka și Török Abigél observă și transmit privitorului propriile moduri de a înțelege fragilitatea lumii care îi înconjoară. Poveștile și fascinațiile personale legate de natură sunt transferate într-un alt mediu destinat observației vizuale, fiecare păstrând ceva din frumusețea lumii înconjurătoare, lăsând să se întrevadă și transformările antropice care oferă senzația de control asupra unei lumi care rămâne în mare parte necunoscută și misterioasă.

Astfel, demersul lor se alătură celor ale multor alți artiști care și-au încercat atât mâna, cât și spiritul de observație, în studii apropiate desenului ca instrument științific, rezervând totuși un spațiu sensibilității artistice. Actul curajos de a se apropia de o temă îndelung tratată, uneori considerată desuetă în contextul practicilor artistice contemporane, este lăsat în grija publicului pentru a fi admirat, aprobat sau respins.

Conceptul curatorial este semnat de Roxana Modreanu, care a orchestrat cu grijă și atenție fiecare detaliu al acestei expoziții, creând un dialog viu și introspectiv între natură și artă.

Andacs Robert (n. 1994, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România)

Atmosfera sobră a lucrărilor lui Andacs Robert provine din etica pe care și-a propus-o pentru a realiza lucrările din ultimii ani: auto- descoperite, disciplină și acceptare. Această căutare de sine își găsește echivalentul în lucrările de artă printr-o abordare figurativă, având la bază o observare atentă a celor ce se află în jurul său, apreciindu-le lirismul. Se află într-o continuă încercare de a-și extinde preocupările artistice, mediul preferat fiind pictura, dar abordând cu egală fascinație și desenul sau instalația în contextele în care acestea se dovedesc a avea posibilități expresive care să fie în ton cu preocupările sale.

Ana Avram (n. 1999, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România)

Practica artistică a Anei Avram propune negocierea de realități în contexte spațiale prin intermediul instalațiilor și sculpturilor situate la granița dintre materialitate și meta-realitate. Este interesată de suprapuneri nefirești de obiecte și elemente familiare, ce reprezintă rezultatul unui proces de mediere intern, în interiorul limitelor impuse de fizicalitate. Crede cu tărie în creația și cercetarea intuitive, care au ca punct de plecare amalgamul aflat la nivelul subconștientului, produsul creativ fiind doar o încercare sinceră de a-l aduce la suprafață și de a-l clarifica.

Adrian Buda (n. 2000, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România)

Folosind arhiva personală de fotografii, documente sau obiecte, demersurile artisticeale lui Adrian Buda au în vedere evenimente diverse tipuri de evenimente tranzitorii, care pot rămâne în sfera personală, luând forma unor confesiuni, sau pot atinge teme politice. În încercarea de a se apropia de arta conceptuală, acesta alege mediul artistic în funcție de necesitățile pe care le indică tema abordată, plecând de la binecunoscutul principiul enunțat de Marshall McLuhan, „the medium is the message”.

Taisia Corbuț (n. 1997, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România)

Registrul conceptual al căutărilor artistice ale Taisiei Corbuț au la bază un process activ de înțelegere a sufletului uman prin intermediul unei practici artistice interdisciplinare. Crezând cu tărie în necesitate de a păstra în lucrările ei sinceritatea și punând în valoare o latură intimă a personalității sale prin lucrările ei, artista utilizează diverse medii (pictură, desen, obiect sau instalație), plecând de la ideea care stă la baza fiecărui proiect artistic.

Ilyés Réka (n. 1993, trăiește și lucrează în Praid, România)

Sensibilitatea artistei, relevată în studii pornind de la elemente naturale, își găsește rădăcinile în biografia ei. Provenind din mediul rural, natura a fost în permanență prezentă în jurul ei, constituind obiectul unei fascinații continue. Astfel, în căutările artistice de mai târziu, inclusiv în impresiile din călătoriile sale, atenția i se oprește asupra diverselor elemente naturale: lacuri, trunchiuri de copaci, pietre sau diverse elemente vegetale, căutând să le descopere structura. Dacă în contextul artistic desenul și gravura sunt cele care îi servesc pentru apropierea față de natură, în restul timpului apropierea ei față de natură au determinat-o pe Ilyés Réka să devină membră Salvaspeo.

Ema Moroșan (n. 2000, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România)

Practica artistică a Emei Moroșan are ca punct de plecare nevoia de a înțelege omul, abordând astfel studiul psihologic, auto-investigarea, întorcându-se spre memoriei și privind cu atenție felul în care aceasta poate fi distorsionată. Mediile artistice preferate sunt picture și gravura, datorită permisivității lor și oportunităților pe care le oferă pentru obținerea unui impact psihologic asupra privitorului.

Adriana Mihaela Pop (n. 1993, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România)

Lucrările artistei sunt dominate de fascinația acesteia pentru natură. Modul de a observa spațiul natural denotă senzația de confort pe care artista o resimte în acest cadru, care este apoi folosită pentru a-și apropria mediul pădurii în propriul spațiu de lucru. Experimentele grafice și tehnicile de gravură sunt folosite pentru observarea minuțioasă a celor ce o înconjoară sau pentru generarea unor spații hibride, în care casa și atelierul se contopesc cu pădurea, conducând spre un ideal de confort al spațiului personal.

Török Abigél (n. 1992, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România)

Căutarile artistei sunt construiri, deconstruiri și reconstruiri ale subiectelor care o preocupă, rezultând în reprezentări vizuale dintre cele mai diverse. Practica ei artistică de situează în zona căutărilor din sfera limbajului. Lucrările de față sunt doar o parte din seria Sunetul vidului și formele tăcerii. Iată o prezentare a seriei, în cuvintele artistei: Natura mută este o tăcere fără intenție, scapă de sub controlul condiției umane, nu este nici pentru om sau nu este nici a omului, în fața acestei puteri rămânem fără glas, lipsit de resursele interpretării, ne simțim striviți față de ea, ne contopim cu timpul și spațiul. Individul este de acord cu această tăcere și se reîntoarce la surse, calmul pe care-l exercită vindecă despărțirea dintre sine și ceilalți restaurând simbolic o unitate pierdută. Natura tăcută reprezintă o absență fondatoare, tocmai această tăcere forțează pe om să fie „artizan” al sensului, deoarece nimic nu îi este impus. O vedem, procesăm, deconstruim și reconstruim.

Photo Credit: Virgil Puiac