Într-o perioadă în care conectarea și creativitatea devin esențiale pentru revitalizarea comunității artistice, Raluca Pelin ne vorbește despre proiectul inovativ Connect & Create, care a debutat la The Cosmic House. Explorând originile, principiile de bază și impactul acestui hub creativ, Raluca ne oferă o privire profundă asupra modului în care artiștii pot colabora pentru a-și descoperi și dezvolta noi laturi de funcționalitate socială.

Ștefan Agănencei: Cum a început să prindă contur ideea acestui hub creativ pentru artiști?

Raluca Pelin: După primul an de pandemie, pe când s-au mai ridicat din restricții și lumea a început să reia activitățile culturale, am participat la un eveniment de marketing. A fost o seară de networking restrânsă, la care mai mulți oameni ne-am adunat să discutăm pe o temă dată. Aveam un speaker, aveam o structură, atmosfera era relaxată și scopul era ca oamenii să găsească răspunsuri la întrebări într-un cadru informal. Eu cochetez cu marketingul și eram curioasă de tema authentic marketing și cum pot să aplic asta în zona artei, așa că am fost invitată să particip. Evenimentul se desfășura sub forma unui schimb constant de informații, toți veneau cu aportul lor, aveam un pahar de vin în față, stăteam pe niște canapele confortabile într-o sală cu lumină caldă, și cel mai frumos era că eram toți la același nivel. Chiar dacă invitatul cunoștea mai multe despre subiect, nu avea un videoproiector în spate cu o prezentare standard și o sesiune de Q&A la final. La final am zis că mi-ar plăcea să avem așa ceva în lumea artei și ulterior am început să întreb în stânga și în dreapta prieteni și cunoscuți din acest mediu dacă cred că e nevoie de așa ceva. Eu începusem să cochetez cu arta, statusem câțiva ani în zona organizărilor de evenimente, vedeam ce se întâmplă, însă voiam să mă asigur că simt corect. Așa, după o perioadă de validare a ideii și de curaj, am început să pun pe foaie ceea ce urma să devină „Connect and Create”.

Care sunt principiile de bază ale acestui cerc de oameni ai artelor?

„Connect and Create”, exact cum îi spune și numele, se bazează în primul rând pe conectare, pe crearea unor idei noi, conexiuni noi. Cine știe câte și mai câte se pot dezvolta dacă totul este pur, vulnerabil, autentic. Este de la om la om, fără mantii și epoleți, fără etichete și titluri. Esență pură, ajutor și transparență.

În ce antrenamente artistice sunt implicați artiștii debutanți care vor să-și descopere o nouă latură de funcționalitate socială?

Până acum s-a folosit dialogul, comunicarea și jocuri prin care să aflăm și să categorizăm cele mai mari temeri pe care le întâmpină. Mai departe vreau să merg spre ceva mai dinamic, o combinație între coaching cu programare neurolingvistică, teatru și joc, în funcție de temă fiind alese tehnicile ce se potrivesc cel mai bine. De exemplu, dacă vorbim despre promovare, marketing și canale de transmitere, putem simula scenarii sau lucra pe situații concrete. Dar dacă vorbim de frica de vorbit în public, rezolvăm rapid prin improvizație teatrală.

De unde expresia A brain with many rooms?

Hah! De la setea mea de cunoaștere și dorința de exprimare în toate formele posibile. Îmi plac toate ariile artei, practic câteva dintre ele și probabil în timp voi ajunge să gust câte puțin din toate. Arta e curativă și pentru mine constituie un proces de descoperire de sine. Descopăr câte o fațetă de-a mea, în funcție de camera în care intru. Uneori e teatru, alteori muzică, alteori e pictură și desen. Toate cu același nivel de importanță în percepția mea.

Ce piese aranjezi în puzzle-ul interior al unui viitor artist, încât să emane în societate un lucrător cultural cu rădăcini puternice?

Eu nu așez nimic. Ei le așază, uneori conștient, alteori nu. Puzzle-ul acela nu are formă și nu poate fi acționat de vreo forță exterioară. Cred cu tărie că această conectare autentică și spațiul propice creează o schimbare interioară ce nu poate fi cuantificată sau gestionată. Iar când avem încredere în noi și viață, curajul de a acționa și valorile definite, dobândim rădăcini puternice.

Ce ne poți spune despre mentorii invitați până acum la „Connect and Create”?

Pornind de la ideea „The Artist Journey”, împreună cu participanții am schițat un schelet al evenimentului, al temelor ce urmau să fie abordate. La prima ediție am vorbit despre tema la nivel general, mergând în particularitățile vieții lui Kero, care a fost primul invitat, urmat de Flaviu Moldovan la a cea de-a doua ediție, cu care am vorbit despre autenticitate. Întrebarea asta îmi pune un zâmbet pe buze și îmi trezește amintiri plăcute. Ambii sunt niște oameni foarte frumoși, deschiși și dedicați. Răspunsul pozitiv la invitația mea, împreună cu deschiderea și implicarea de care au dat dovadă pe perioada colaborării, mi-au conturat o percepție clară asupra acestei lumi. Simplitatea și dedicarea de care dau acești oameni dovadă îi face potriviți pentru a fi mentori, iar desfășurarea evenimentului a dovedit acest lucru, pentru că participanții au plecat cu teme de gândire acasă și cu zâmbetul pe buze. Cred că a fost o provocare și pentru ei, mantia renumelui era lăsată la intrare și vulnerabilitatea scoasă la suprafață, dar s-au atins niște teme importante și în fiecare dintre noi s-a aprins câte ceva.

Crezi că proiectul tău ar putea fi implementat și în mediul de învățământ sau academic?

Da, cred că ar aduce un refresh binevenit atât pentru elevi și studenți cât și pentru unii profesori.

Consideri că psiho-drama ar funcționa ca proces în alcătuirea internă a workshopurilor tale?

Da. Cred că ar fi o experiență interesantă pentru participanți. Natura „Connect and Create” este versatilă și flexibilă, iar dorința mea este să mă mulez după nevoile participanților. Drept urmare, orice poate pune rotițele în mișcare și clarifica anumite aspecte poate fi util. Cine știe, poate o voi implementa pe viitor.

Două cuvinte despre inteligența artificială și cum poate fi amplificată de artiști în creația acestora?

Folosită cu cap, nu ca nevoie de upgrade. Mă gândesc la Stephen Hawking și sunt sigură că, la fel ca el, există genii, talente, ale căror condiții medicale nu le permit să-și ducă treaba la bun sfârșit. Astfel, ar rămâne mai puține lucrări nepictate din cauza paraliziilor sau cărți nescrise din cauza comelor.