Petra von Kant ne-a invitat să-i pipăim, cu ochii fizici, sufletul și să gustăm pelinul din lacrimile ei. Și-a pregătit cu mult dichis agapa și ne-a transformat, pe nesimțite, din invitați la cină în frați de suferință și complici. Am trăit, progresiv, întregul spectru al culorilor nefericirii: singurătatea, obsesia, erotismul noir, narcisismul, egolatria, dar și pe cel al fericirii îndoielnice și palide, de zi cu zi: seducția, manipularea candidă, codependența emoțională, lascivitatea, dragostea.

Un univers asfixiant și profund emoțional

Expoziția și performance-ul The Bitter Tears of Petra von Kant au fost inspirate din filmul cu același titlu al regizorului, dramaturgului, compozitorului și eseistului german Reiner Werner Fassbinder, a cărui premieră a avut loc la Berlin, în 1972. Fassbinder a explorat teme precum singurătatea, dragostea, erotismul noir, sentimentele claustrofobe și codependența emoțională, punându-le sub lupa unei atmosfere încărcate de histrionism și homoerotism, cu secvențe împinse până la limita violenței.

Jocul lascivității și sado-masochismului psihologic

Șase femei îndrăgostite au fost aruncate într-un joc al lascivității și sado-masochismului psihologic. Într-un decor claustrofobic, mic-burghez și kitsch, personajul Petra von Kant, amfitrioana acestui banchet, și-a dezvăluit obsesiile și nevoia insațiabilă de a-și celebra cu fast nefericirea și singurătatea. Performance-ul a redat progresiv seducția, manipularea, obsesia, narcisismul și candoarea Petrei, sub forma unor fotograme în mișcare, într-un sinopsis de tip „frame by frame”.

O experiență imersivă și senzorială

Spectatorii, în timp ce au cinat alături de personaje, au putut vedea și auzi ce se întâmpla în jurul lor, devenind astfel părtași la intimitatea Petrei von Kant, prin mijlocirea senzorială a imaginii, gustului și sunetului. Această imersiune completă a transformat simplii spectatori în complici emoționali, trăind alături de Petra și de celelalte personaje fiecare nuanță a dramei lor.

Conceptul vizual și fotografiile au fost semnate de Crina Prida, iar conceptul performativ a fost realizat de Cătălin Bocîrnea și Cristian Grosu. Distribuția a fost formată din actori talentați, fiecare aducând o profundă intensitate rolului său. Elena Ivanca a interpretat-o pe Petra von Kant și pe Mama, Cristian Grosu a jucat rolul lui Marlene, Mara Miclea a fost Karin, Maria Mateaș a interpretat-o pe Sidonie, iar Maria Pandrea a fost Gabrielle.

Pentru a aduce la viață această experiență, le mulțumim: Luizei Mihăilă, Andreei Palko, Victor Lup, Micha Mendel și lui Radu Moldovan.

The Bitter Tears of Petra von Kant, în varianta Crinei Prida, a fost o experiență profundă și emoționantă, o călătorie senzorială care a transformat spectatorii în participanți activi la o poveste despre suferință, iubire și complexitatea emoțiilor umane. Fiecare moment a fost o descoperire, o explorare a adâncimilor sufletului uman, demonstrând puterea artei de a ne conecta și de a ne transforma.

Photo Credit: Crina Prida / Alin Barbir/ Nadia Ursu